Mens sana in corpore sano – parcă așa spunea o vorbă înțeleaptă din antichitate. Auzim deseori despre relația minte-corp și despre cât de important este să ne cunoaștem reacțiile propriului corp, dar și felul în care avem tendința să gândim. Ce facem însă cu emoțiile și mesajele pe care ele le poartă pentru noi? Și mai mult decât atât, ce a fost prima dată, Corpul? Mintea? Emoțiile? Și care e legătura dintre ele? Ce faci când și corpul îți dă semnale (cum ar fi bătăi foarte rapide ale inimii), mintea le interpretează apoi în mod catastrofal (“sigur o să leșin aici de față cu toți oamenii”) și inevitabilul se întâmplă – știi clar că ești în plin episod de atac de panică. Vă invit să explorăm împreună această triadă corp-minte-emoții pentru a alcătui o hartă interioară prin care să folosiți corpul ca și ghid în navigarea propriilor gânduri și emoții. Vă propun un spațiu sigur, în care doar să fim prezenți pentru senzațiile din corpul nostru, activându-ne deschiderea și curiozitatea pentru a ne putea întreba: “dacă aceste senzații din corpul meu ar putea vorbi, despre ce ar vorbi? și oare le dau voie să(-mi) vorbească?”

Despre Facilitator

Azi când mă prezint profesional, spun că sunt Andrada Lupșe, psihoterapeut certificat în terapia relațională de cuplu Imago, doctor în psihologie.
Știu însă că a afla cine sunt, dincolo de aceste roluri profesionale, e un proces continuu. Faptul că filosofia mea terapeutică are în prim plan importanța înțelegerii propriei povești de viață are rădăcini în propria nevoie de a mă înțelege pentru cine sunt și mai puțin prin ceea ce fac. Am știut încă de la sfârșitul liceului că vreau să devin psihoterapeut și întotdeauna m-am simțit norocoasă pentru această claritate.  Astăzi, încerc să trăiesc după principiul “mai puțin e mai mult” pentru a putea să îmi dau voie să trăiesc conștient, înțelegând că e nevoie să fiu prezentă în primul rând înspre mine pentru a putea fi prezentă pentru poveștile oamenilor.