Unul dintre cei mai îndrăgiți speakeri de la The Inner – Mapping Inside 2024, David Bedrick, JD, Dipl. PW, este un renumit profesor, consilier și avocat, cu o vastă experiență în domeniul educației și consilierii. A activat în cadrul corpului profesoral al Universității Phoenix și al Institutului Process Work din SUA și Polonia. De asemenea, este fondatorul Institutului Santa Fe pentru Studii bazate pe Rușine, unde își dedică timpul oferind cursuri pentru a îmbunătăți abilitățile terapeuților și psihologilor, ghidându-i în explorarea și depășirea rușinii.
Conform lui David, rușinea este o perspectivă intrinsecă asupra propriei persoane, este mai mult decât o emoție. Rușinea se manifestă în fiecare aspect al vieții noastre, inclusiv în mediul profesional. În acest interviu, David împărtășește perspective valoroase despre modul în care rușinea poate fi identificată în mediul organizațional, impactul său asupra angajaților și liderilor, și oferă strategii practice pentru crearea unui mediu de muncă mai sănătos și „fără rușine”. Discutăm despre importanța auto-acceptării, rolul diversității și incluziunii, și cum putem încuraja exprimarea vulnerabilităților și eșecurilor în organizații.
David, vorbești adesea despre natura omniprezentă a rușinii în diverse aspecte ale vieților noastre. Cum se manifestă rușinea în mod unic în mediul profesional și care sunt câțiva dintre declanșatorii comuni ai rușinii în rândul angajaților și liderilor?
Mediile profesionale au norme proprii. Unele dintre aceste norme sunt explicite (de exemplu, „angajații și șefii/managerii nu pot avea relații romantice”) și altele sunt implicite, neexplicate (de exemplu, „Nu este în regulă să răspunzi superiorilor” sau „Emoțiile puternice, în special furia, nu sunt potrivite în spațiul de lucru”). Aceste norme implicite duc la reprimarea sentimentelor și a conflictelor – acestea devin „subterane”, ascunse și sunt învelite în rușine. Rușinea este parte din cultura exterioară și apoi devine internalizată. Rezultatul este că aceste expresii sunt manipulate și reduse la tăcere.
În multe medii profesionale, există un accent puternic asupra performanței, competiției și succesului. Cum contribuie aceste elemente culturale la experiența rușinii în rândul angajaților și care sunt consecințele atât pentru indivizi, cât și pentru organizație?
În multe medii profesionale, accentul pus pe performanță, competiție și succes marginalizează inevitabil alte valori – colaborarea, autoîngrijirea, bunăstarea relațională. Marginalizarea creează simptome, inclusiv conflicte în relații, epuizare și boli. Deoarece aceste simptome nu sunt clar legate de valorile organizației, oamenii le vor ascunde – altfel vor fi stigmatizați și se va consideră că „e clar ceva în neregulă cu ei”, în loc să fie răspunsuri la un sistem organizațional nesănătos sau părtinitor.
Poți împărtăși câteva strategii sau practici pe care organizațiile le pot implementa pentru a crea un mediu de lucru mai susținător și „fără rușine”? Cum pot liderii să încurajeze o cultură în care angajații se simt în siguranță să își exprime vulnerabilitățile și eșecurile?
Poate cea mai importantă strategie pentru a elimina rușinea în organizații este crearea unor spații sigure pentru ca oamenii să discute despre experiențele, comportamentele și sentimentele „interzise”. De exemplu, trebuie să existe spații pentru ca oamenii, în special femeile, să poată vorbi despre abuzurile și agresiunile sexuale. Oamenii trebuie să fie liberi să își exprime feedback-ul real față de persoanele aflate la niveluri superioare în organizație. O metodă utilă de a face acest lucru este să întrebi oamenii „Despre ce bârfesc? Despre ce ai bârfi dacă ai fi liber și nu ar exista consecințe?” Aceste probleme sunt aproape întotdeauna învelite în rușine. A face asta necesită crearea unui spațiu sigur pentru ca oamenii să fie transparenți; asta poate fi înfricoșător. Astfel, superiorii din organizație ar trebui să înceapă prin a oferi propriul exemplu.
Ai vorbit despre importanța acceptării de sine în depășirea rușinii. Cum pot angajații cu locuri de muncă cu presiune mare să creeze echilibru între propria lor călătorie de renunțare la rușine cu cerințele profesionale zilnice? Există instrumente sau practici specifice care pot ajuta?
Când oamenii încep o călătorie a renunțării la rușine, vor învăța mai multe despre cine sunt; vor deveni „mai compleți” – însemnând că vor deveni mai liberi să acționeze și să se exprime în moduri care au fost interzise. Aceste expresii vor fi întotdeauna relevante atât în viețile lor personale și interioare, cât și în viețile lor profesionale. Desigur, există limite în ceea ce privește cum să te exprimi în orice context, inclusiv în contextul organizațional, dar depășirea normelor și limitelor convenționale va conduce la o forță de muncă mai puternică, precum și la o organizație mai sănătoasă. Astfel, echilibrul înseamnă să permiți integrarea aspectelor ce țin de rușinea oamenilor în viața lor personală și organizațională.
Unde ar putea începe oamenii? Aș întreba, „Dacă ai fi mai liber să te exprimi în viața ta profesională, ce ai face diferit? Ce te-ar opri?”
Diversitatea și incluziunea sunt subiecte critice în lumea profesională de astăzi. Cum interacționează rușinea cu problemele diversității și incluziunii și ce pași pot face organizațiile pentru a aborda experiențele unice de rușine ale grupurilor marginalizate?
Ori de câte ori un grup este marginalizat într-o cultură, inclusiv într-o cultură organizațională, oamenii suferă. Pentru a elimina această suferință de rușine, trebuie să existe conversații sincere și deschise despre modul în care organizația acționează pentru a le dăuna acestor grupuri, în special prin microagresiuni. Aș recomanda ca oamenii să se întâlnească în grupuri pentru a discuta despre microagresiuni pe care le-au experimentat, să povestească aceste povești și să le publice (generic, pentru a nu identifica persoana care a spus povestea) pentru ca toată lumea din organizație să le poată citi. Acesta ar fi o strategie radicală și foarte puternică.
David, ai fost speaker la The Inner – Mapping Inside 2024 în iunie. Fiind cineva care a explorat profund subiectul depășirii rușinii, ai un mesaj special pentru publicul român, în special pentru cei care se confruntă cu provocări în viața lor personală și profesională?
Da. Într-un mod real, România este o țară post-comunistă. Nu sunt critic cu privire la istoria ei; știu că este nevoie de timp pentru ca noile libertăți de gândire, acțiune și exprimare să se desfășoare, la fel cum este nevoie de timp pentru noi sisteme economice sau drumuri. Exprimarea sentimentelor, precum și rezistența deschisă la vechile sisteme de credință sunt poate etapa finală a revoluției – revoluția nu doar politică, ci a minților și inimilor.
În acest sens, îți recomand să faci două lucruri: 1) Ascultă noi voci, în special vocile de protest, care te provoacă; 2) Explorează și exprimă sentimentele și emoțiile care sunt de obicei ținute în tăcere. Aceste expresii trebuie să nu fie doar între două persoane, ci în familii, organizații religioase și organizații de lucru. În acest fel, oamenii pot explora, „Care este rolul durerii în viețile noastre? Cum încă mai sufer de pe urma istoriei noastre, poate transgnerațional? Ce rol joacă furia într-o viață personală și profesională sănătoasă? Cum putem exprima durerea față de ceilalți, atât profesional, cât și personal?”
David Bedrick va lucra din nou cu comunitatea The Inner în cadrul masterclass-ului online Liberating the Body from Shame, în 29 august. Descoperă impactul teribil pe care critica interioară îl are asupra relației tale cu corpul, asupra stimei de sine și energiei tale. Găsește o cale plină de compasiune către adevărul tău pentru a realiza schimbarea durabilă pe care o cauți. Cursul include atât teorie, cât și exerciții ghidate. Vei lucra activ alături de David Bedrick, adoptând abordarea sa pentru depășirea rușinii.
Asigură-ți locul și beneficiază de această oportunitate de a învăța de la unul dintre cei mai respectați experți în domeniu. Biletele sunt disponibile pe entertix.ro